Pentru ca am intrat în sezonul rece, e timpul cel mai potrivit să vorbim despre o vitamină atât de necesară și, uneori, insuficient prezentă în organismul nostru.

Vitamina D se găsește în natură sub două forme moleculare – D2 (ergocalciferol) și D3 (colecalciferol) – care diferă ușor prin structură, dar îndeplinesc aceeași activitate biologică. D2 provine din plante, în timp ce D3 este produsă în principal în piele sub acțiunea radiațiilor ultraviolete, sau provine din alimentație (în cantitate mult mai mică, sursele cele mai bogate fiind peștele gras (macrou, somon,hering, ficat de cod untul, laptele, brânza, gălbenușul de ou)

Rolul vitaminei D

În ficat și rinichi au loc două activări ale vitaminei D, ulterior ea exercitând multiple roluri în organism. La nivelul intestinului, oaselor și rinichilor, unde acțiunile vitaminei D sunt cunoscute, ea influențează metabolismul calciului și fosforului: crește absorbția intestinală a celor două elemente, promovează formarea osoasă, scade eliminarea de calciu și fosfor prin urină.

Au fost descoperite multiple influențe ale vitaminei D în organism, legate de:

inhibarea proliferării celulare (cu rol benefic în prevenția unor forme de cancer – mamar, de colon, de prostată și pancreas – și în tratamentul psoriazisului);

reglarea imunității (cu efecte promițătoare în tratarea unor infecții severe, cum este tuberculoza);

stimularea secreției de insulină (utilă în prevenția diabetului zaharat) și a altor hormoni;

promovarea relaxării vasculare (ce reduce riscul de boală vasculară periferică și de infarct de miocard);

susținerea funcției neurocognitive și scăderea riscului de depresie, boală Alzheimer.

Pentru a atinge un nivel suficient de vitamină D în sânge, necesarul zilnic se diferențiază, în funcție de categoria de vârstă:

la copii de 0 – 1 an: 400 UI (Unități Internaționale)/zi;

la copii de 1 – 18 ani: 600 – 1000 UI/zi;

la adulți de 19 – 70 de ani: 600 – 2000 UI/zi;

la vârstnici peste 70 de ani: 800 – 2000 UI/zi.